Ca părinți, de multe ori dorim să știm ce se întâmplă cu copilul nostru – fie că vrem să înțelegem dacă se dezvoltă normal, fie că avem anumite motive de îngrijorare în legătură cu stările emoționale sau comportamentele ale acestuia.
Uneori, în urma evaluării, abordarea considerată cea mai potrivită este terapia cu un psihoterapeut pentru copii și adolescenți, alteori fiind nevoie și de o evaluare psihiatrică pentru a stabili necesitatea utilizării medicației în procesul de tratament.
Evaluarea psihologică este primordială și vine înaintea stabilirii unui diagnostic, ajutând la stabilirea acestuia. Evaluarea inițială nu este și definitivă, urmând a exista o reevaluare pe parcursul terapiei ulterioare, dar oferă un prim punct de referință pentru a determina care este nivelul de dezvoltare al copilului/adolescentului pe plan cognitiv, afectiv, relațional, interpersonal și care este starea lui psihică actuală.
De asemenea, este foarte important de reținut că atunci când există un diagnostic, acesta nu se pune persoanei, în acest caz copilului sau adolescentului, ci problematicii identificate.
Întrucât copilul sau adolescentul este parte integrală dintr-o relație cu părinții și familia, pe lângă evaluarea psihologică directă pe care psihologul o face cu copilul prin mijloacele specifice fiecărei vârste (joc simbolic, joc liber și structurat, interacțiune verbală, teste pentru evaluarea nivelului de dezvoltare, teste de autoevaluare în cazul copiilor mai mari și adolescentului), este evaluată și relația pe care acesta o are cu părinții și ceilalți membri ai familiei. Acest lucru se realizează printr-un interviu direct atât cu copilul/adolescentul cât și printr-un interviu cu părinții. De asemenea, este important de știut că în procesul de evaluare și diagnosticare folosim teste standardizate, validate pe populația României și folosite la nivel internațional.
